O colegã din presã, cu care eram în documentare, a intrat în birou ca sã întrebe unde este doamna director. I s-a rãspuns în sictir, tot cu muzica pe fond. Nimeni nu a dat sonorul mai încet, deşi bunul simţ cere, imperativ, chiar sã opreşti aparatul dacã intrã cineva în încãpere şi solicitã informaţii.
Ca sã nu mai spunem cã muzica se auzea strident şi pe holuri. Aveau boxe barosane, în birou, nu joacã.
Alooo, GARA! Ne aude cineva? Aţi oprit mãgãoaia? Aşa se face serviciu, la AJPIS, luni dimineaţa? Aşa, cu chef nebun de distracţie… Special pentru ca angajaţii, ãia care au lefuri cu muuulte zerouri, sã fie ZEN, toatã sãptãmâna.

