« Stăm cu mână întinsă, cu căciula în mână, către tot felul de escroci, să ne împrumute bani; bani pe care tot voi îi daţi înapoi. N-ai impresia că dă vreun ban înapoi Chioru (n.red. Traian Băsescu), Ponta… Tâmpiţii ăştia nu ştiu decât să fure şi să mintă atât. Nu ştiu să facă nimic pentru voi…”
« Măcar de ai sta vreo 20 de ani, şarlatanule «
În fapt, mesajele afaceristului par mai degrabă rebeliuni ale unui adolescent aflat la pubertate, certat cu lumea întreagă, veşnic neînţeles. Vântu face tutoriale despre orice : politică, economie, afaceri, «demnitate naţională » şpăgi şi SRI, despre şmecheri şi fraieri. Omul ştie orice, are vorbele la el şi, cu regularitate, e mai acid decât acidul : « statul parazit a început să-și ucidă victimele: amenzi de toate felurile, presiune uriașă pe funcționarea societăților comerciale… mai nou vor să impoziteze și șpaga. » Într-o zi, probabil că va vorbi şi despre modă. « Prietenii » virtuali nu-l iartă. Îi urmăresc discursurile şi i-o trag în direct, întrebându-l depre povestea vieţii lui – aia cu hoţia de la FNI şi cu închisoarea:
« Ba bulanule la pârnaie nu te mai duci ? »
“Mi-am programat-o pentru octombrie. E ok pt tine?”
« Da, măcar de ai sta vreo 20 de ani, şarlatanule »
« Crezi că asta te-ar face fericit? Dacă da, mâine îmi fac autodenunţ!
« Dar nu tre’ să faci nimik, că oricum te duci sigur la pârnaie, ai lăsat oamenii fără case, schiopule :)) »
« Dacă ai avea şi ceva cunoştinţe gramaticale, ai putea fi confundat cu un tip civilizat! Am încercat să fiu drăguţ cu tine, viermuşule! »

