Ȋntrebatã de cãtre un redactor al publicaţiei noastre, dacã prefectul i-a cerut demisia de onoare faţã în faţã, nu doar în presã, Sorina Honţaru a rãspuns, necenzurat: “Nu sunt atât de orgolioasã încât sã-i cer domnului prefect sã-mi cearã iertare…”
Rãspunsul trãdeazã, pe lângã tulburãri de atenţie, sau (mai grav!), tulburãri cognitive, o suferinţã acutã. Dupã ce i s-a repetat întrebarea, directoarea de la DSP a admis cã prefectul Cristian Soare nu i-a cerut demisia de onoare, personal, deşi s-au întâlnit de nenumãrate ori…
Se poate una ca asta, domnule prefect? Vã rugãm insistent sã-i cereţi iertare doamnei Honţaru, pentru cã are mare nevoie. Iar dacã demisia i-aţi cerut-o public, n-ar fi rãu ca şi iertare sã-i cereţi tot public! Cum de ce? Pentru cã i-aţi cerut sã demisioneze de faţã cu lumea bunã din presã. Nu zãu, mai bine aţi fi discutat între patru ochi, la o cafea fierbinte!

