Pentru cã prietenul adevãrat la nevoie se cunoaşte, l-am luat la ochi pe social democratul, Ion Mînzînã. Surprinzãtor, unu’ ca Mînzînã se naşte o datã la mie de ani. Deci este ediţie limitatã şi trebuie sã-l catalogãm ca atare!
Potent din punct de vedere al capacitãţii politice, posesor de mustaţã, model 1986, dar mai ales bun interpret al celebrei poezii: “Ricã nu ştia sã zicã/ Râu, rãţuşcã, rãmuricã”, Ion Mânzânã s-a cocoţat (trãiascã electoratul de stânga!) pe ditamai scaunul. Imediat sub prietenul Dan Manu, în funcţia de vice la judeţ. Totuşi, ca sã fim cinstiţi, spre deosebire de alţii care ocupã funcţii similare, social democratul nostru e venit de-acasã. Ştie cu ce se mãnâncã puterea, nu ca alţii care leşinã la primele adieri de vânt. Şi tocmai de-aia, Mânzânã e mereu cu vorbele la el. Are şcoala vieţii, fãrã dubii.
Cea mai recentã ieşire în presã, e demnã de pus la Gazeta de perete. “Cu sigurrranță nu e vina noastrrră, niciodată nu e, noi avem capacitatea de a da întotdeauna vina pe alții.”, a grãit Mînzînã, cu privire la o conductã de apã, bat-o vina! Aşa zicem şi noi! Alţii sunt de vinã… De obicei, ãilalţi, nu-i aşa, domnu’ vice?
Autor:
