Povestea drumului privat asfaltat din bani publici începe cam aşa…
Ȋntr-o zi însoritã, Iubitu sunã la uşa Iubãriţei! Ȋmbrãcat la patru ace, cu un buchet de flori corespunzãtor, simbol al trãirilor sale profesionale. A fugit din timpul serviciului (“Dã-l dracu!”), cã s-a gândit sã-şi petreacã pauza de masã în pat…
Ea, Iubãriţa, de asemenea. Plecase în grabã de la job, pe motiv cã are ceva de rezolvat. Şi s-a oprit direct la Shaormerie, unde a comandat şase shaorma cu de-toate. Da, da, îi promisese ciorbã de burtã, sãrmãluţe cu mãmãliguţã şi plãcintã dobrogeanã, dar la Meniul Zilei nu aveau decât o amãrâtã de ciorbã de pui, un pilaf sârbesc cu cârnãciori şi gogoşi cu gem. Meniu de sãrãntoci, zãu aşa… Deci cinci şhaorma pentru el, una pentru ea, cã e la dietã! Timpul e scurt! Vor mânca înainte… sau dupã? Ȋn fine, cum spune Iubitu. Probabil cã dupã! Cinci minute trec repede şi vor avea timp şi pentru prânz.
Iubãriţa ajunge acasã înaintea lui! Se îmbracã aşa cum îi place lui şi face o cafea tare! Ajutã la potenţã! Mai demult a constatat cã s-a terminat cafeaua chiar înainte sã soseascã el! Ghinion! S-au întors la muncã nemâncaţi şi … Tot drumul a bombonit-o! Ce soartã. “Ce dracu…”, zbiarã Iubitu!
De data asta are cafea. A luat un bax! A fost la ofertã! Şi, cum spuneam… Iubitu sunã la uşã! Ȋşi sterge noroiul de pe pantofi pe preş şi… Ea, apare în prag, ca o gazelã! Lui i se ofilesc lalelele la intrare! E jale! Nu mai e bun de nimic! “Ce dracu!…” Se scuzã politicos şi spune cã vrea la masã. Parcã-i miroase a sarmale şi a ciorbã de burtã! “Plãcinta e în cuptor, nu? Miroase de-mi ling degetele”. Ea, trece la subiect! Pentru cã tot nu e rost de ceva scurt şi la obiect, ea se plânge de starea drumului din faţa casei. “E noroiul pân’ la gât! Deprimant”, reclamã Iubãriţa.
El promite, se jurã pe carnetul de partid, cã în cel mai scurt timp va avea ãl mai valabil drum privat, asfaltat din bani publici! Mãnâncã cu noduri cele cinci shaorma pregãtite pe fugã de fata de la chioşc şi înjurã printre dinţi cã nu-i plac dresing-urile. “Ce dracu, iubãriţã, ai luat cu muştar şi cu usturoi? Sã-mi putã gura şi sã râdã Ionicã de mine? Sã spunã cã iar mi-a dat Gabi cartofi pai cu mujdei? Trebuia sã iei cu maionezã şi cu sos de roşii…”
Şi pleacã spre birou! Pe drum el dã tot felul de telefoane! “Trebuie sã se rezolve problema cu drumul cã e Iubãriţa disperatã! Ȋşi înãmoleşte tocurile de 20 de centimetri! Eee, dã-le dracu de tocuri! Dar cum sã-i zic aşa ceva.. .?”, conchide Iubitu.
Şi se face lucrarea! Iubirica e fericitã! Pregãteşte o cinã romanticã cu ciorbã de burtã şi sarmale. Aprinde şi lumânãri roşii. El aduce trei trandafiri. Roşii. Prima dragoste nu se uitã niciodatã… Dar vai! Iubitu se simte ca la priveghi! Deh’ vârsta… Nu-i place atmosfera! Aşa cã cere felul urmãtor! Ea e fericitã, el e în delir! A reuşit din prima!!! Ȋncã mai poate! Dupã cinci minute de pasiune intrã la dus!!! Gata!
La câteva zile, vorbesc la telefon:
„sunt nervoasă de nici nu vă puteţi imagina”, pentru că unul dintre vecini era nemulţumit de calitatea lucrării: „«E… doamna Carmen, ca la români. Se putea mai bine, da’ de! Aşa… e la români»”, i-ar fi reproşat femeii un vecin care ştia pentru cine a fost asfaltat drumul.
Şi io’: «E gratis ca să nu mai înoţi în pământ, prin pământ şi… şi spui că era loc de mai bine?». Na! Proştii! Proştii bălţii! (…) Da, mă, iubitu’, mă. Da, mă, iubitu’ şi dacă nu m-a enervat ăsta, mă, iubitu’, mă. Mă iubitu’, cum poţi fi atât de bou?”
(Nr.red:) “Cine sã fie bou? Eu???”, întrebã îngrozit iubitu’! “Vai, nu tu! Bou e ãla! Dar am greşit topica!”, se scuzã Iubãriţa.
„Iubăriţă, lasă-i dracu’ nu te mai enerva, fir-ar ai dracu’ de proşti, că nu merită să te enervezi. Ăsta e… un păcate amărâte că dacă… stătea dracu’, avea cizme pe acolo, n-avea pantofi. Dă-i dracu’. Iubire, nu te s… Dă-i dracu’… Ce-or zice, or zice. Bine că e făcut acolo, bine că s-a rezolvat.”, a concluzionat Iubitu’!
Autor:
