„Mie mi s-a spus despre mine că eram un copil minunat, mai minunat decât mă consideram eu. Aveam note mici pe merit. Însă părinţii mei îmi zic altceva. Eu cu mama şi cu tata locuiam într-o dependinţă a spitalului, tata era medic. Eu fugeam în spital şi îngrijeam bolnavii. Mâncam din noptierele bolnavilor, le făceam masaj la cap. Ne-am mutat prin mai multe locuri, uneori nu aveam electricitate.
Tot timpul am locuit într-o cameră cu toţii. Mereu am fost meditată şi instruită să fiu medic, eu visam să lucrez în televiziune. Am dat la limbi străine, am intrat la arabă. Eu am făcut prima mea depresie înainte să încep tot. Mi-am dat seama că nu sunt în stare. Unde mă duc eu la arabă? Am început să plâng şi tata mă mângâia. Am venit la Bucureşti. Băteam lucrări în limbi străine, la urgenţă, şi câştigam ceva bani. Mi-am cumpărat o pereche de cizme, apoi a venit revoluţia. M-am urcat pe tanc şi m-am murdărit de unsoare.
M-am jurat că o să-mi iau o pereche de pantofi pe lună, că-mi iau lenjerie intimă. Apoi a picat regimul şi m-am angajat. Din primul salariu mi-am cumpărat un Moş Crăciun de ciocolată pe care l-am mâncat în toaletă, plângând. Apoi am plecat în Franţa, am greşit că m-am întors.
M-am angajat la radio. Apoi am scris ştiri. Şi apoi am ajuns să prezint matinalul cu Mircea Badea. Câştigam 100 de dolari pe lună (aproximativ 400 de ron n.r). Mircea mă ajuta, îmi aducea de mâncare, el mă ţinea. Mircea fura mâncare de acasă. Mâncam piure cu pâine. Atunci m-am îngrăşat. L-am cunoscut pe bucătarul Gheorgh, lucra la un restaurant în zonă. Decupa din resturile lăsate de clienţi şi ne suna. Mergeam şi mâncam pizza făcută din bucăţi. Când începuse să meargă mai bine, a venit criza. Am ajuns să mănânc o mandarină cu fata mea. Fata mea era singurul copil din clasă cu pantaloni mai scurţi decât trebuia. Nu mai aveam bani, am ajuns să vând bijuteriile din casă pentru a plăti gazele”, a povestit Teo, la Kanal D, potrivit REVISTAFRESH.ro.
Autor:
