ITM Argeș, informare pentru un mediu de muncă sigur:
1.„Hărțuire morală la locul de muncă” în înțelesul O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Orice comportament exercitat cu privire la un angajat care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme: conduită ostilă sau nedorită; comentarii verbale; acțiuni sau gesturi.
Orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnității, integrității fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajați, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru.
Stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă.
Nu constituie hărţuire:
- atitudinea angajatorilor constând în: stabilirea atribuțiilor de serviciu, evaluarea performanțelor profesionale, solicitarea de rapoarte sau rezultate, aplicarea măsurilor disciplinare legale, organizarea activității și stabilirea responsabilităților
- Autorii actelor de hărțuire morală
Un angajat care este superiorul ierarhic al victimei, un subaltern, în raporturile cu victima și/sau un angajat comparabil cu victima, din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă.
- Drepturile victimelor
Fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărțuire morală. Niciun angajat nu va fi sancționat, concediat sau discriminat direct sau indirect, inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare sau prelungirea raporturilor de muncă, din cauză că a fost supus sau că a refuzat să fie supus hărțuirii morale la locul de muncă.
Dacă victima se confruntă cu acte de hărțuire morală la locul de muncă, aceasta poate sesiza:
– persoana responsabilă/comisia de primire şi soluţionare a cazurilor de hărţuire din cadrul unității;
– Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, autoritatea care, ori de câte ori va constata săvârșirea unei fapte de hărțuire morală la locul de muncă, aplică, în condițiile legii, oricare dintre următoarele măsuri: să dispună obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă, cu privire la angajatul în cauză sau să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică de care angajatul are nevoie, pentru o perioadă rezonabilă, stabilită de către medicul de medicina muncii.
– instanța de judecată;
– organele de cercetare penală dacă hărţuirea este atât de gravă, încât se încadrează în formele prevăzute de Codul penal.
- Obligațiile angajaților, în situația comiterii unei fapte de hărțuire morală la locul de muncăAngajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă răspund disciplinar, în condițiile legii și ale regulamentului intern al angajatorului. Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravențională sau penală a angajatului pentru faptele respective.
Angajatul, victimă a hărțuirii morale la locul de muncă, trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului. Intenția de a prejudicia prin acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.
5.Obligațiile angajatorilor, în situația comiterii unei fapte de hărțuire morală la locul de muncă
Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare, în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă.
Este interzisă stabilirea de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne, care să oblige, să determine sau să îndemne angajații la săvârșirea de acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.
Măsuri preventive și organizatorice, instituite în sarcina angajatorilor:
– desemnarea, prin act administrativ, a unei persoane responsabile sau a unei comisii de primire și soluționare a plângerilor;
– adoptarea unei politici interne, bazată pe ghidul oficial privind prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriul de sex și a hărțuirii morale la locul de muncă, potrivit dispozițiilor HG nr. 970/2023;
– includerea în Regulamentul Intern de interdicții explicite privind hărțuirea sexuală sau morală, precum și sancțiunile disciplinare aplicabile angajaților care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă;
– elaborarea unui Plan de Prevenire și Protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, în vederea eliminării riscurilor psihosociale identificate în urma evaluării riscurilor rezultate din mediul de muncă la nivel de unitate (victimizarea la locul de muncă, intimidarea la locul de muncă, hărțuirea la locul de muncă), plan pe care să îl aplice corespunzător condițiilor de muncă, specific unității, conform modelului prevăzut de Anexa nr. 7 din H.G. nr. 1425/2006;
– organizarea de cursuri de conștientizare și informarea periodică a colectivului cu privire la drepturile lor;
– asigurarea confidențialității și protecția victimelor;
– oferirea de suport-inclusiv consiliere psihologică și juridică victimelor.
Angajatorii la care inspectorii de muncă, în cadrul acțiunilor de control, constată lipsa politicilor interne, neincluderea în regulamentul intern de măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă, precum și neelaborarea unui Plan de Prevenire și Protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, în vederea eliminării riscurilor psihosociale identificate în urma evaluării riscurilor rezultate din mediul de muncă la nivel de unitate, riscă să fie sancționați contravențional.
Sursa foto: Curs de Guvernare
Autor:
