Riscul ca românii să fie atacați de urși în casele lor crește, pe măsură ce populația de urși se înmulțește. Județele Brașov, Harghita și Argeș sunt cele mai afectate, oamenii fiind atacați frecvent în gospodăriile lor.
Recensământul urșilor de pe suprafața României arată că avem peste 12.000 de exemplare, în timp ce numărul maxim pe care poate să-l suporte pădurea e de 4.000. Așa se explică înmulțirea atacurilor acestor carnivore mari asupra turiștilor, dar și asupra gospodăriilor.
Românii sunt în pericol permanent, pentru că ursul brun este protejat, în ciuda faptului că specialiștii au demonstrat că nu este specie pe cale de dispariție. Surse din Romsilva au declarat, pentru Jurnalul, că o delegație a pădurarilor a mers să-i explice ministrului Mediului, Diana Buzoianu, de ce este nevoie de aplicarea cotelor de prevenție și de intervenție în acest moment, dar ministrul USR nu dorește să respecte legea. Statul a pierdut peste jumătate de miliard de euro, din 2016 până azi, după ce vânătoarea urșilor a fost blocată de Guvernul Cioloș, apoi de activiștii de mediu – din rândul cărora provine și noul ministru al Mediului.
Există o lege care prevede posibilitatea de a se vâna un anumit număr de urși în fiecare an, în cota de intervenție – urși agresivi care deja au atacat oameni și gospodării – și cota de prevenție care ar fi trebuit să mențină populația acestor carnivore până la numărul maxim de 4.000 de exemplare.
România câștiga circa 20 de milioane de euro pe an din vânătoarea de urși, iar acum nu-i mai câștigă, dar mai și plătește circa 30 de milioane pe an pentru relocări absolut ineficiente și despăgubiri, în urma atacurilor acestor carnivore mari. Adică statul a pierdut jumătate de miliard de euro din 2016 până astăzi – banii pe care i-ar fi obținut din vânătoare, la care se adaugă banii aruncați degeaba pe așa-zise soluții care și-au dovedit ineficiența.
Costurile pe care le implica vânătoarea erau de circa 5.000 de euro pentru fiecare exemplar de urs vânat – bani pe care vânătorii îi plăteau gestionarilor fondurilor de vânătoare și care mergeau către bugetul de stat. Cine vânează ursul trebuie să prelucreze blana și craniul, ceea ce implică alte costuri, de 500 de euro la fiecare exemplar. ONG-urile care cer eliminarea vânătorii la „trofeu” nici măcar nu înțeleg noțiunea. Exemplarele mai puternice sunt considerate mai valoroase tocmai pentru că pagubele pe care le fac sunt mai mari.
Autor:
