Ministrul Muncii, Florin Manole, a anunțat că vrea să reducă costurile statului renunțând la distribuirea pensiilor prin Poșta Română și transferând banii pe carduri bancare. Argumentul oficial: statul plătește „de zece ori mai mult” pentru serviciile poștașilor decât ar plăti comisioanelor bancare. Numai că, dincolo de calcule și cifre, inițiativa dezvăluie o ruptură periculoasă dintre minister și realitatea din România rurală.
În mediul rural, bătrânii nu folosesc carduri, nu au POS-uri în magazine și nici bancomate la colțul străzii. În foarte multe comune nu există nici măcar un singur ATM, iar acolo unde există, e adesea unul singur pentru toată zona, de multe ori nealimentat constant cu bani. CEC Bank, care acoperă cea mai mare parte din teritoriu, alimentează bancomatele o dată pe săptămână. Dacă banii s-au terminat, pensionarii rămân fără acces la pensia lor.
Pentru un bătrân de la sat, să ajungă la bancomatul din comună înseamnă să parcurgă 5–30 de kilometri, adesea fără transport public și fără puterea fizică necesară. Mulți abia reușesc să meargă până la magazinul din sat, unde oricum se mai cumpără „pe caiet”, pe datorie, până vine pensia. Cum să plătești cu cardul în sate unde nici măcar magazinele nu au POS?
Decizia de a muta plata pensiilor pe card înseamnă, practic, să muți bani dintr-o companie de stat – Poșta Română – către bănci private și multinaționale care refuză de ani de zile să investească în infrastructură în mediul rural. Este, așadar, o măsură care taie veniturile unei instituții românești și le direcționează spre sistemul bancar, fără să rezolve nimic pentru cei mai vulnerabili.
Autor:
