Pia Bratianu a fost, dupa cum scria istoricul Ion Nistor, zeitatea neva zuta care "a suflat vant bun in panzele corabiei cu care Bratienii au navigat barbateste si cu mult folos pentru tara prin furtunile istoriei noastre ". Parca Dumnezeu a smuls-o pe fiica pitarului Luca Plesoianu din previzibilul ei destin neinsemnat, de mica boiereasa din Ramnicu-Valcea, si i-a dat altul: acela de suflet neinfrant al unei familii care a dat Romaniei patru prim-ministri si o pleiada de savanti si artisti. Fara ea, marea dinastie politica a Bratienilor nu ar fi avut aceeasi vigoare. Fiindca nici una dintre marile lor realizari istorice nu s-a petrecut fara stirea si fara parerea Piei. Si n-a fost decat o femeie simpla, dar cu un formidabil instinct care i-a condus fiecare pas in viata.
Jurnalul Naţional, în Anul Centenarului, a republicat un articol din 2004.
Poezia "Mama", scrisa de Ion I.C. Bratianu la 15 ani, a fost descoperita de cercetatorii Centrului Cultural "Bratianu" de la Florica si a văzut pentru prima oara lumina tiparului, in "Jurnalul National".
Mama
Anu Nou ne aduce scire
Ca se schimba intreaga
fire,
Fetele natange
Se vor face prea
barbate;
Mama, precum e dreptate,
Nu se poate plange,
Astfel nu va mai cearta.
Pe copii, toti ii iarta
Si pe servitori.
Cu Ionel ca sa-l insele
Nu mai sta la socotele
Toate sunt pe flori
Mama nu mai voieste
inca sa se duca cu
fetitele-i iubite
Declarasa cam ciupite,
pe la baluri.
Autor:
