Astfel, prin propunerea legislativă adoptată de Senat sunt amendate dispozițiile art. 650 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă în sensul stabilirii, în regulă generală (excepție făcând cazurile în care legea ar dispune altfel), ca instanță de executare, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, rezolvându-se astfel vidul legislativ ivit ca urmare a pronunțării și publicării Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă. În plus, modificarea operată cu rapiditate va prevenii apariția unor cazuri de practică neunitară la nivelul instanțelor de judecată.
De asemenea, propunerea legislativă adoptată de Senat cuprinde prevederi vizând, în principal, atribuirea competenței de încuviințare a cererii de executare silită executorului judecătoresc în relație cu toate titlurile executorii (atât jurisdicționale, cât şi nejurisdicționale), precum și norme menite să clarifice unele prevederi din materia executării silite. Ca urmare a atribuirii competenței de încuviințare a executării silite către executorii judecătorești, instanțele judecătorești vor avea în competență numai învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești. Modificările operate sunt menite, astfel, să conducă la reducerea numărului de dosare de pe rolul instanțelor și, prin urmare, la soluționarea cu celeritate a cauzelor.
Conform procedurii parlamentare, propunerea legislativă va fi înaintat Camerei Deputaților, for decizional în acest caz.