Ca un Răducioiu reîntors în tară, consilierul argeşean abia a reuşit să lege câteva cuvinte în limba română. Că vocabularul îi este străin, nu ar fi fost o noutate, dar dezorientarea sa în spatiu colectiv, a uimit auditoriul.
Vizibil epuizat de efortul de a rememora cu cine a mers la Milano, Clipici nu şi-a mai amintit nici numele ansamblului Doina Bascovului, nici pe cel al primarului Gheorghe Stancu şi nici pe cel al managerului casei de cultură din localitate, Lorena Toma, care era pozitionată chiar în fata lui.
Ca unui elev scos la tablă, „colegii” din sală au început să-i sufle rând pe rând numele celor cărora încerca să le multumească pentru prestatie. Şi tot ca un elev scăpat din chinurile „ascultării”, imediat cum a îngânat ultimul cuvânt, Marian Clipici a şters-o italieneşte, în sacouaşul lui, probabil achizitionat recent din capitala modei, aşa cum a descris el în două cuvinte locul care a fost pentru o perioadă cel mai important oraş cultural al lumii.

