Din ele coboară tineri veseli şi zgomotoşi. Se grupează în jurul maşinilor şi încep să împartă nişte sticle de plastic goale. Mai târziu aveam să aflăm miezul acestei prime operaţiuni.
Afară începe să se lase întunericul, motiv de bucurie, pare-se pentru tinerii muncitori, care au dat în boxele maşinilor nişte manele. Doar se aflau în centrul Piteştiului. Alţii, mai în vârstă, au dorit ca înainte de a purcede în bătălia contra ţânţarilor, să se “încurajeze” cu un exemplu elocvent: lupta Stelei contra echipei Sparta. Şi aşa, mai cu o manea, mai cu meciul de la radio, angajaţii DDD Bucureşti, încep pregătirile pentru noaptea lungă ce-I aştepta.
Se împarte benzină în parcarea primăriei
La un moment dat, tinerii încep să se foiască, scotocind prin maşini după ceva, după sticle goale. Fiecare cu ce a gasit prin portbagaj. Unul chiar se sacrifică şi bea ultima picătură de suc, şi i-o înmânează colegului, care venise nepregătit. Un bărbat întreabă: “Mai vrea cineva benzină?” Şi aşa a fost elucidat misterul, în sticlele de suc s-a împărţit benzina necesară utilejelor de stropire. Se mai discută puţin, se mai ascultă la radio meciul, se face ora 22.00. Echipele se hotărăsc să urce în maşini. Primele pleacă cele câteva inscripţionate, urmate de cele de lux şi un automobil gen papuc, descoperit. În benă, este urcat un echipament mai mare, care va fi folosit la stropit. Peste acesta, este urcat un tânăr. Fară echipament de protecţie, dar cu mult entuziasm, tânărul sare iute în papuc, şi se aşează pe marginea benei.
O imagine elocventă a ceea ce înseamnă protecţia muncii în România. Fară să sesizeze o clipă pericolul la care îl expun patronii, urmând să fie plimbat aşa prin tot oraşul, tânărul zâmbeşte şi face cu mâna către ziariştii care imortalizau, cu inima strânsă, plecarea pompieristică. O potrivită imagine care ar putea fi folosită de firma DDD în viitoarele prezentări ale societăţii, către potenţialii clienţi. Şi tot o imagine emblemă, ar putea fi şi matizul încărcat până la refuz cu bidoane mari, pline cu substanţă.
Cu o vizibilă sforţare, micuţa maşină pleacă şi ea încetişor către oraş. Un tânăr de 20 şi ceva de ani este cel căruia i-a revenit puternicul matiz. De fapt, media de vârstă a angajaţilor se învârte în jurul acestei vârste, o vârstă uşor de exploatat de patroni care nu investesc nici o fărâmă din timpul sau din banii lor, pentru cei pe care îi trimit pe teren. Şi ar mai fi ceva de zis, doar câţiva dintre ei aveau echipament de protecţie, ceilalţi mulţumindu-se cu nişte măşti pe faţă.
Autor:
