Conducerea Bisericii Ortodoxe le recomandă preoților să nu-l elogieze pe Mircea Vulcănescu (1904 – 1952), filosof interbelic condamnat pentru crime de război, amintindu-le într-un document oficial că legea pedepsește promovarea cultului persoanelor condamnate pentru crime împotriva umanității și crime de război – exact cazul lui Vulcănescu. Când vorbesc despre persoana sa, clericii pot să facă referiri numai la „valoarea operei sale filosofice și literare, în mod obiectiv și echilibrat”, dar le este interzis să promoveze ”un cult al personalității acestui”.
Potrivit unei circulare a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române transmise în toate unitățile de cult ortodox din România, preoților li se pune în vedere că atunci când vorbesc despre Mircea Vulcănescu nu au voie să facă nicio referire la personalitatea acestuia, ci doar la opera sa filosofică si literară.
Mircea Vulcănescu (1904 – 1952) a fost un filolog, filosof, publicist, sociolog și politician român, condamnat pentru crime de război din cauza implicării sale în actele anti-evreiești ale guvernului Antonescu. A deținut funcția de Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe în guvernul Ion Antonescu, în perioada 27 ianuarie 1941 – 23 august 1944. După lovitura de stat din 23 august 1944 a revenit pe postul de șef al Datoriei Publice, unde a rămas până pe 30 august 1946, când a fost arestat în lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, acuzați de crime de război. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” îl consideră inițiatorul a numeroase hotărâri de guvern îndreptate împotriva populației evreiești. La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit până în ianuarie 1948, când instanța a menținut pedeapsa din 1946.
Autor:
