Faptele de evaziune fiscală (Legea nr. 241/2005) le fac toți cei care se sustrag, în linii mari, de la obligațiile pe care le impune legislația fiscală și se pedepsesc cu închisoarea de la doi la opt ani și interzicerea unor drepturi. Legea amintită nu prevede limite de la care fapta să fie considerată ca infracțiune, ci doar două limite diferite de la care pedeapsa devine mai grea, respectiv mult mai grea (una la 100.000 și una la 500.000 de euro).
Un comportament care deviază de la litera legii trebuie să fie sancționat, de cele mai multe ori indiferent de cât de mare este prejudiciul adus. Tocmai de aceea, legea penală permite și "îndulcitorii" de pedeapsă și limite între care se poate stabili aceasta pentru faptele care nu au provocat pagube atât de mari (sau n-au provocat deloc, pentru că sunt infracțiuni de existența cărora nu depinde o pagubă efectivă).
Instanța de judecată este cea care face (sau ar trebui să facă) distincțiile între cine face o evaziune de 10 lei și cine face o evaziune de 100.000 de euro (pentru că deja, pentru cine face evaziune de 100.001 euro, s-a ocupat legiuitorul). În concret, toate aceste fapte penale trebuie să atragă și o sancțiune, numai că nu aceeași pentru toată lumea, titrează Avocatnet.ro.
Autor:
