Pe principiul: “ Nu ştiu, o fi mârâit câinele ceva, a făcut el ceva de şi-a meritat soarta”, Florin Costache a pus mâna pe o sabie ( obiect indispensabil oricărui român din trusa de prim ajutor a maşinii, alături de bâta de baseball), şi a început să taie în stânga şi în dreapta un…câine.
Victima perfectă pentru orice viteaz, întrucât nu se putea apăra în nici un fel, animalul fiind legat. Nu Florin Costache, la câine ne referim, Costache era dezlegat şi dezlăntuit.
Ca să se asigure că nimeni nu sare în ajutorul câinelui, adică ciobanii de la stână, acesta care este fost ofiter SRI, a fluturat în aer şi un pistol. Înarmat până în dinti, ca Rambo când pleca să se bată cu ruşii în Afganistan, omul şi-a dus la bun sfârşit misiunea. În urma sa, a rămas o fiintă redusă la stadiu de carne, oase şi sânge, care abia mai respira. Deocamdată, bietul animal, şi din nou nu referim la Costache, se zbate între viată şi moarte.
Noi nu l-am cunoscut nici pe fostul preşedinte al CJ Argeş, nici pe fiul său, fost ofiter SRI, institutie cu care nu interactionăm. Am cunoscut însă multi câini, şi mai mici şi mai mari, şi mai drăgălaşi şi mai răi.
Cu unii ne-am jucat, umpându-ne de o stare de bine şi prietenie, de altii ne-am ferit. Dar nici unul nu ne-a tăiat cu sabia. Şi apropo, câti dintre noi au acasă o sabie, românii nefiind nişte samurai.
La noi, conform traditiei, sabie au interlopii. Imaginea românului cu sabie, nu este cea a unui luptător ninja, ci a unui colorat, cu burta mare, lant de aur la gât, dându-se jos din maşină „în spume” şi înjurand aprig. La noi, imaginea copiilor oamenilor cu stare este aceasta, dar ne vine greu să credem că imaginea unui ofiter SRI poate fi atât de abjectă, inumană, trecută prin sabie şi sânge.
Facem un apel, public, către SRI Argeş, la un punct de vedere referitor la actiunile desfăşurate cu atâta aplomb de un fost angajat al acestui serviciu în care românii au atâta încredere. Poate de data aceasta SRI va interactiona şi cu românii simpli, oripilati de acest gest.
Autor:
