Călăuziți, ca multe alte popoare europene ale acelor vremuri, de dorința de emancipare națională, conștienți de legitimitatea aspirațiilor lor, românii din cele două Principate reușeau, la 24 Ianuarie 1859, să dea istoriei un alt curs decât cel stabilit de harta intereselor externe.
Alegerea colonelului Cuza drept domn în ambele Principate a reprezentat mult mai mult decât o soluție inedită la o problemă ce părea de nerezolvat. Unirea Principatelor a fost posibilă, deopotrivă, prin eforturile politice și diplomatice ale unor oameni de stat vizionari, prin relațiile de prietenie cu țări-cheie în concertul european al momentului și, cel mai important, prin convergența în spirit a întregii națiuni, care a determinat masele populare din Principate să-și ia în propriile mâini destinul.
Visul unității tuturor românilor, sădit în conștiința națională de Mihai Viteazul la 1600, prindea contur la 24 Ianuarie 1859 și se desăvârșea în anul 1918, odată cu făurirea Marii Uniri, pe care o sărbătorim în acest an la centenar.
Dacă astăzi România are un cuvânt de spus în cadrul unor organizații internaționale puternice, dacă putem călători liber peste hotare, aceste realități concrete ale vieții noastre se datorează în mare măsură și actului istoric de la 24 Ianuarie 1859. Nu în ultimul rând, sunt convins că sunt multe familii de români care se pot mândri cu un strămoș unionist de la ’59 și de aceea sper ca sărbătoarea de astăzi să primească și o fărâmă de emoție din partea fiecăruia dintre noi.
Dincolo de datoria morală pe care o avem, aceea de a ne onora înaintașii pentru actele de patriotism de multe ori duse până la jertfă, această zi este și un prilej de reflecție asupra măsurii în care trecutul poate crea la nesfârșit viitor, prin orizontul de speranță pe care îl oferă.
Respect și gânduri calde pentru înaintașii noștri patrioți, la mulți ani România!
Mihai Fifor
Prim-ministru interimar al Guvernului României
Autor:
