De câţiva ani e liber, dar mai face câte un pocinog, doar îl mai ia în seamă cineva. Alaltăieri, la un beach-bar din Mamaia, publicul lui Miron Cozma era format din trei chelneri imberbi, care-l priveau cu gura-căscată.
Locul de întâlnire, un elegant beach-bar cu nume predestinat: Playboy. A venit cu nevasta, tomnateca dizeuză Marilena Niţu. E ras la sânge, gelat, în costum alb, de vară, cu pantofi din piele întoarsă, fără ciorapi, cum îi stă bine unui macho. Nu e bronzat.
Ea, în colanţi negri, papuci cu tocuri de 12 centimetri şi o bluză mulată, incapabilă să-i ascundă burtica. Doi bătrânei în chiloţi de baie se holbează pofticioşi, ignorându-l cu privirea pe „Luceafăr”.
La vederea camerei foto, Marilena pozează „profi”. Se cabrează, cu fundul la înaintare şi o mână pe umărul lui Cozma. Întinde piciorul drept în spate, spre satisfacţia concupiscentă a moşilor încremeniţi într-o admiraţie mută.
Cozma are ochelari Rayban, de aviator. Ea e încărcată cu mărgele ca un pom de iarnă. La vederea ochiului tumefiat de un „ulcior” al unui comesean, Miron Cozma spune, cunoscător: „În puşcărie am fost şi doctor! Înţelegi dumitale?”. Consoarta sa îl corectează blând: „Adică felcer”.
Delirul unui om căzut
Miron Cozma deschide un diplomat cu cifru. „Uite, am ajuns să-mi car geanta. Pe timpuri o ducea şoferul…”, e nostalgic, fostul lider sindical. Deschide servieta şi se înroşeşte: „Aici am «bombe»! Înţelegi dumitale?”.
Timp de un ceas, fostul miner dă într-un delir verbal. Soţia îl priveşte plictisită. Ştie pe dinafară solfegiul.
Ospătarii uită de clienţi. Îl privesc ca pe un super-erou de benzi desenate. Curg torente de cuvinte năucitoare: “Mineriade, «Pacea de la Cozia», dosar la Strasbourg, poeziile mele, caseta cu Marian Munteanu, trădător, CD-uri, diplome, Ion Iliescu, criminal, Virgil Măgureanu, Adrian Păunescu, posologia maselor, simpozioane şi ecusoane, armată, jandarmi, puşcărie, preşedintele României, ministru, Petre Roman, Naţiunile Unite!”.
Omul ţipă şi gesticulează vehement. Să-l opreşti, e blasfemie! „Las’, bă, să-ţi arăt io cine sunt şi dup’aia mă întrebi tu! Înţelegi dumitale?”.
Ronny, Luceafărul huilei şi Che Guevara
„Cine sunt io!?”, tună Cozma sub privirile extatice ale chelnerilor. „Sunt Che Guevara de Europa! Înţelegi dumitale? Asta sunt! Uite, scrie la ziarul ăsta argentinian! Ce faci. Ai obosit! Stai să-ţi arăt!”, te stoarce ca pe o lămâie Che de România.
De unde porecla de „Luceafărul huilei”? De ce nu, „Războinicul de antracit” sau „Haiducul turbei”? Cozma se scarpină în ureche: „Nu presa m-a numit aşa. Pe 8 martie, ’90, a fost o grevă la Vulcan. Eram şef de producţie şi liderul grevei. Am obţinut revendicările! Un miner, Costel Niculiţă, mi-a dat o garoafă şi a zis la microfon că sunt «Luceafărul huilei»! Înţelegi dumitale?”, repetă obsesiv Cozma.
POET ATIPIC-FILOZOFIC
Pentru Miron Cozma, poezia e ca o bâta metafizică. Muză îi e Marinela Niţu. La Cozia l-a umilit pe Radu Vasile pentru că fostul premier a ieşit pe fereastră ca să se ducă la budă.
Când a izbucnit revolta minerilor din ’77, abia devenise subinginer. Se laudă că el a fost cel care a declanşat-o: „Era prima zi de lucru, pe 1 august. Eram la mina Bărbuleşti, din Lupeni, şi l-am bătut pe şeful de mină. De la mine a plecat revolta. Io eram pletos şi el comunist!”. Apoi, face pe secretosul: „Ştii care era parola pe care i-a spus-o Verdeţ lui Ceauşescu, la telefon? Vezi că nu ştii? «Ambrozie»! Adică: «E groasă!»”. Zice că e revoluţionar, da’ că a refuzat patalamaua.
„Dacă voi ajunge preşedintele României, îi leg pe toţi cei trei preşedinţi de până acum. Voi fi primul preşedinte rocker al ţării noastre.”
Cozma, Victima mineriadei din 13-15 iunie, ’90!
Incredibil, se pretinde a fi o victimă a mineriadei din ’90! „Am luat bătaie de la «minerii» lui Kuki Borislavschi, cumnatul lu’ Petre Roman şi lt.col. în Armată! Am luat o lovitură de picior, de karate! Apoi m-au lovit cu un furtun cu nituri de presiune de 13 mm! Mi-au acceptat dosarul la Strasbourg!”, te fraiereşte Cozma cum a fost el caftit, exact cu „arma” cu care minerii i-au băgat în spital pe „golanii” din Piaţa Universităţii.
Zice că, în ’91, l-au bătut ortacii săi
Când îl auzi, zici că-i de pe altă planetă: „Strigă minerii pe plajă: «Trăiască minerii! » şi «Cozma preşedinte!»”. Îşi aduce aminte iar de Iliescu: „N-am avut niciodată o relaţie… Îmi doresc, când o să ajung preşedinte, să-l bag la puşcărie pentru crimele comise!”, e radical fostul puşcăriaş cu cel care l-a graţiat pentru o zi. Deocamdată n-are voie nici să voteze! Se întoarce în timp: „Pe Roman, după ce l-am schimbat, l-am dus pe stadionul din Vulcan, să-i arăt că minerii n-au avut treabă cu el. I-au cântat: «Ce bine îmi pare că ai luat ţeapă!»“.
Arta Războiului
La Costeşti, i-a bătut pe jandarmi cu 38 de pisici!
Îşi asumă victoria de la Costeşti cu un argument uluitor. A avut aliaţi nişte pisici! “Jandarmii au adus câini poliţişti. Am chemat un om de încredere şi i-am spus să adune toate pisicile din zonă. A zis că-s nebun! A strâns vreo 38… Când au scos botniţele la căţei, am dat drumul la pisici! A fost un haos! Câini trăgeau la mâţe şi îi muşcau pe ei! Într- o oră i-am încercuit şi bătut! Le-am confiscat la mascaţi 3.000 de pistoale Makarov. Păi s-a gândit vreun strateg la asta!? Curcăneanu, prefectul de Hunedoara, s-a pişat pe el când m-a văzut.
I-am pus pe mascaţi să cânte: «Murim, luptăm, pe Cozma-l apărăm!» apărăm!”, se dă Miron Cozma un fel de Sun Tzu modern. Zice că la Stoienești minerii au pierdut pentru că s-a retras de la comandă: “Dacă eram io, îi băteam cu doi inși! Minam podul cu dinamită și ajungeau mâncare la pești!”. De e adevărat, omul necesită
tratament.
Sursa Romanicablues.wordpress.com
Autor:
