Pentru senatorul Iulian Cristache se potriveşte de minune proverbul: “Dacã tãceai, filosof rãmâneai”! Dar pentru cã decât filosov mai bine parlamentar, fostul UNPR-ist a ales calea sinceritãţii. Dureroasã de-a dreptul, în cazul sãu.
Ȋntrebat de ziarişti ce-l recomandã pentru un nou mandat la Casa Poporului, senatorul nostru a povestit o experienţã de neuitat. La capitolul realizãri, se ştie! (Cardiacilor le recomandãm sã se aşeze confortabil pe scaune. Nu vrem sã-i avem pe conştiinţã.)
Parlamentarul s-a lãdat cum a stat trei sãptãmâni la uşa şefului Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate, încercând sã facã lobby pentru obţinerea angiografului necesar Spitalului Judeţean Argeş. Din bun simţ nu l-am întrebat pe Cristache dacã a şi bãtut la uşã sau doar a stat aşa… de pomanã, aşteptând sã pice parã mãlãiaţã în gura lui nãtãfleaţã! Parcã-l vãd pe preşedintele CNAS vorbind cu secretara:
Secretara: Vã cautã senatorul Cristache!
Şeful CNAS: Cine?
Secretara: Senatorul Cristache!
Şeful CNAS: N-am auzit!
Secretara: Vã cautã senatorul Cristache!
Şeful CNAS: Asta am auzit! Spuneam cã n-am auzit de el! De unde e?
Secretara: din Parlamentul României!
Şeful CNAS: Bine, bine, dar din ce judeţ?
Secretara: A zis cã e din Argeş.
Şeful CNAS: Mda… Spune-i sã vinã mâine, pe la 9!
Secretara: Dar la 9 aveţi şedinţã!
Şeful CNAS: Tocmai! Sã vadã cã sunt ocupat…
Şi tot aşa, timp de trei sãptãmâni. De şi-a tocit bietul Cristache pantofii lui cu toc pe la sediul CNAS.
Şi dupã ce s-a luptat eroic pe la sediul Casei de Sãnãtate, nereuşind sã facã nicio brânzã, nerecunoscãtorul Florin Tecãu, fostul şef al CJ Argeş, nici nu l-a invitat la inaugurarea care a avut loc la Spitalul Judeţean, dupã primirea angiografului. La care, fie vorba între noi, a contribuit şi Cristache cu vârf şi îndesat! Cã doar l-a bântuit trei sãptãmâni pe şeful CNAS…
Povestea de azi e despre realizãri, nu-i aşa dom’ senator? Acuma nici nu mai îndrãznim sã vã întrebãm de eşecuri! Vã apreciem prea mult pentru modul în care v-aţi implicat în problema angiografului. Toţi cardiacii de azi şi de mâine vã vor fi recunoscãtori. Pe bune…

