Când s-a născut, bebeluşul Ion Mânzână, alintat Ionel, plângea atât de tare că părinţii lui i-au promis câte-n lună şi-n stele. Case, maşini, vacanţe de vis, valută, femei frumoase. Pe copil nu-l impresiona nimic, ba mai tare plângea, spre disperarea mamei şi a tatălui, osteniţi de nopţi nedormite. Apoi, can-n poveşti i-au promis că va ajunge preşedinte de partide, că e bun de gură…
Şi-a tăcut bebeluşul şi-au trecut anii şi s-au împlinit profeţiile mamei. Mâine, ucenicul tribunului Vadim trebuie să câştige şefia PSD Argeş. Unii l-au numit traseist politic. Totuşi, faptul c-a trecut pe la câteva partide nu are legătură cu ce vorbeşte lumea. Oamenii sunt răi, iar el e băiat capabil de vreme ce l-au ochit ăştia de la PSD şi l-au pus vicepreşedinte. Acum mai are un singur pas. Un simplu pas. Foarte simplu. Trebuie să convingă vreo câteva sute de delegaţi că merită să fie lider al PSD Argeş. Floare la ureche.
Aduce cu Nicolescu, la mustaţă şi la prestanţă, aşa că are cele mai mari şanse. Evenimentul de mâine e cu răsunet la Centru şi cu vizibiltate la TV. Prin urmare, Ion Mânzână îşi pregăteşte costumul, cravata, şosetele şi pantofii. Se piaptănă, neapărat cu binecunoscuta-i cărare pe mijloc.
Vorbeşte în oglindă, cu gesturi largi, ca pentru toţi social democraţii de mâine. «Azi, este o zi imporrrtantă pentrrru orrrganizaţia PSD Arrrgeş. Le urrrez succes, colegilor mei care candidează. În calitate de prrreşedinte al partidului, pentrrru că ştiu că voi fi învingătorrr, vrrreau să vă mulţumesc ! Când fac o trrreabă vrrreau să o duc la bun sfârşit. La fel se va întâmpla şi cu PSD Arrrgeş.«
Autor:
