Vorbim, cu tot respectul, despre Cãtãlin Rãdulescu, deputatul care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Cel care, probabil, a absolvit clasele primare în sistem homeschooling. Altfel, nu ne explicãm cum se poate exprima în limba românã mai rãu ca un imigrant.
Am primit un drept la replicã, de la sus-numitul, spumos şi plin de greşeli! Ca rãspuns la articolul nostru despre Valeca şi P_LA lui Rãdulescu, episod care s-a petrecut sãptãmâna trecutã şi care a umplut de orgasm toate doamnele trecute de 73 de ani din Argeş, care au mai apucat sã citeascã articolul. Multe dintre ele ne-au scris la redacţie cã mai vor aşa articole, dar preferã faptele, nu vorbele. Cã s-au convins cã Rãdulescu, la vorbe, e un fel de Vali Vijelie la Filarmonicã.
Şi pentru cã mult e dulce şi frumoasã limba ce-o vorbim, apreciem cã parlamentarul de Argeş foloseşte obsedant gerunziul. Ce-o fi ãla? Zic! Cãutãm pe Goagãl şi aflãm o definiţie care se învaţã prin clasa a V-a. Mã rog, pe vremea mea aşa era…
“Gerunziul este un mod nepersonal și nepredicativ care exprimă, de obicei, o acțiune în desfășurare dependentă de acțiunea unui verb la un mod personal. Gerunziul caracterizează acțiunea verbului principal al propoziției, precizând totodată modul, timpul, cauza sau condiția acțiunii verbului principal.”. Faza e cã acest gerunziu zgârie urechile rãu de tot. Şi se cam recomandã folosirea lui cu moderaţie. Ceea ce nu e cazul în scrisoarea lui Rãdulescu. Poate data viitoare…
Deja nu mai scriu despre repetiţii, cã vorbim despre fineţuri ale limbii şi chiar nu vreau sã mã dau Iorgu Iordan . Nu acum. Şi nu faţã de Rãdulescu. Iordan n-a fãcut medicina, deci n-are de unde sã-l cunoascã…
Citez ultimul paragraf care mi se pare demenţial: “Pentru acest lucru vã cer public sã publicaţi acest drept la replicã, ulterior, urmând ca pentru jignirile repetate şi fotografiile private prezentate cu abstinenţã, mereu, avocaţii mei sã hotãrascã calea de urmat.”
Avem aici: “vã cer public sã publicaţi”, fapt deosebit de altfel, precum şi o cacofonie de neratat: “avocaţii mei sã hotãrascã calea de urmat.” – altã dudã de geniu. Dar cum sã trecem cu vederea “fotografiile publicate cu abstinenţã”?
Cred cã atunci când devii deputat şi te lupţi pentru binele oamenilor care te-au votat, uiţi şi sensurile celor mai elementare cuvinte. Altfel nu se explicã! Alooo, domnu’ parlamentar, “abstinenţã” e atunci când te abţii de la ceva. De la sex, de la alcool, de la fumat. De-astea! De fapt, e drept cã n-o fac pe birou, în timpul serviciului, pentru cã sunt pudic. Plus cã nevastã-mea nu e de faţã, iar la mine fidelitatea e sfântã. Dar garantez c-aţi vrut sã scrieţi alt cuvânt, dar l-aţi bãgat pe acesta cã vi s-a pãrut cã sunã bine. Şi-aţi zis sã le arãtaţi duşmanilor c-aţi mai învãţat un neologism, nu?
P.S: Vã rugãm insisitent sã nu ne mai bulversaţi cu facultatea de Medicinã pe care aţi absolvit-o. Sperãm. Adevãrul doare mai mult decât un bisturiu pe ranã! Vã recomandãm sã puneţi mâna pe carte! Pe cea de limba românã, de exemplu…
CITEŞTE: Cătălin Rădulescu – drept la replică
Autor:
