"Cine n-are un bătrân, să-și cumpere" - spune o veche zicală, care se pare că nu mai este la modă. Vorba din bătrâni se potriveşte de minune unui pensionar de 85 de ani, tatăl unuia dintre cei mai cunoscuţi lăutari de la noi din ţară. Artistul şi-a lăsat singurul părinte pe care îl mai are pe drumuri, după ce i-a cerut să-şi vândă casa să-şi achite el nişte datorii. Bătrânulş a ajuns la un azil de bătrâni.
Cu mâinile zbârcite şi sprijinându-se într-un baston, Constantin Caval, tatăl celebrului artist Adrian Caval, dar şi al lui George Caval, fostul director al BRD Piteşti, a găsit puterea să spună povestea vieţii lui. "Om mare" în regimul lui Ceauşescu, nea Costică, cum este cunoscut de toată lumea, a muncit din greu pentru familia lui, soţie şi doi băieţi.
Pe Adrian l-a sprijinit atunci când a avut nevoie să meargă la şcoala de muzică, dar şi după aceea. A vrut să nu le lipsească nimic fiilor săi şi să ajungă oameni cu stare, la casele lor. A şi reuşit! Chiar dacă pentru asta a fost nevoit să stea departe de ei, la muncă, în străinătate.
Acum, la bătrâneţe, bărbatul nu vrea decât linişte. Rămas văduv de mai bine de zece ani, Constantin Caval trăieşte un adevărat coşmar, scrie Spynews.
"Nu mă înţeleg bine cu Adi. Face numai prostii. A pierdut 600 de milioane (lei vechi – n.r.) la ruletă şi m-a nenorocit pe mine. Mi-a spus într-o zi: «Tată, eu ori mă spânzur, ori mă împuşc. Am jucat la ruletă, am pierdut 600 de milioane. Plătesc camătă în fiecare lună şi nu mai fac faţă. Să vinzi casa, apartamentul pe care îl ai, că îţi fac eu casă cum i-am făcut lui tata socru». Nu i-am dat răspunsul imediat. I-am dat telefon fratelui lui, a fost director la BRD la Piteşti. Era director pe trei judete, Argeş, Vâlcea.. I-am spus tot. L-am întrebat ce părere are şi mi-a zis că el nu i-ar da, dar, deh! e copilul meu… Când am auzit asta, m-a doborât. I-am dat toţi banii. 25.000 de euro. Am plecat la staţiuni, toată iarna, până la Crăciun. M-a sunat şi mi-a zis că mi-a făcut casa. Eram foarte fericit! Când am văzut casa, era acoperită cu carton, a plouat… Acum vin de la Singureni, de la casa de bătrâni. Am stat patru luni acolo", a spus, cu lacrimi în ochi, bătrânul.
Autor:
