Importanța concediului de odihnă anual plătit este evidențiată din 1948, chiar în Declarația Universală a Drepturilor Omului, însă constatăm, după aproape opt decenii, că rămâne uneori doar o importanță la nivel declarativ, existând multe situații în care lucrătorii au de recuperat zile de concediu din ani anteriori. Codul muncii prevede atât modul în care restanțele în privința concediului de odihnă pot fi recuperate în cel mult 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual, cât și compensarea în bani atunci când contractul de muncă sau raportul de serviciu încetează înainte de efectuarea integrală a concediului. Un act normativ adoptat cu o viteză uluitoare, OUG 156/2024, publicat în Monitorul oficial în ultimele ore ale anului 2024, la propriu, modifică, printre altele, regula generală cu privire la concediul de odihnă pentru lucrătorii din sectorul public. Și deși se afirmă nevoia unor reduceri de cheltuieli bugetare, timpul va arăta că o măsură precum cea de față nu va duce la economii – din contră, din cauza proceselor care vor urma.
Concret, cei care nu-și vor efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă în 2025, nu vor beneficia de compensarea în bani dacă le încetează contractul de muncă sau raportul de serviciu, oricare ar fi motivul încetării.
Autor:
