Istoria politicã a lui Georgescu e plinã de trãdare, de alergãri dupã ciolane, de funcţii câştigate pe linie de partid. De oportunism, de curvãrãsealã. Cu ani în urmã, Georgescu prindea un post de profesor la ţarã. La vremea aceea era mulţumit cã are job, cã nu e şomer. Ulterior a ajuns la oraş. Mare realizare! Şi de atunci o tot ţine cu realizãrile. Ceea ce nu s-a spus e cã Georgescu a atins culmile succesurilor datoritã implicãrii în politicã.
S-a înscris în PDL pentru cã era la modã sã fii în partidul lui Traian Bãsescu. A ajuns director la Şcoala Gimnazialã Nr. 20 din Piteşti, graţie partidului, unde fãcea bocancii superiorilor. Apoi vaporul lui Bãsescu a început sã se scufunde, iar Georgescu a ajuns în PSD. Evident, din purã convingere politicã.
A tranşat mutarea cu Tudor Pendiuc, fost primar al Piteştiului, la vremea aia mare şef al PSD. Numai cã Georgescu l-a rugat pe Pendiuc sã nu anunţe transferul, de teamã ca Gabi Bratu, pe atunci Inspector Şcolar General la ISJ sub tutela PDL, sã nu-l demitã din fruntea Şcolii 20. Semn cã Georgescu fãcea politica cu mare dedicaţie.
Timpul a trecut, iar Georgescu a ajuns deputat pe listele PSD Argeş. Asta în 2016, când un no-name ca Georgescu fãcuse impresie bunã la partid. Azi se laudã cu tranferul la Pro România. Pentru cã la PSD i s-au cam terminat oportunitãţile…
P.S: Gogule, lasã prietene, cã te pune Ponta, ministru al Educaţiei! Poate ţi se potoleşte foamea de funcţii. Şi dupã ce ajungi ministru, eu zic sã te reorientezi politic. Poate ajungi preşedinte de ţarã. Ce zici, Congo te aranjeazã?!?
Autor:
