Liviu Dragnea: Trebuie stabilit un protocol foarte clar între Apele Române şi Romsilva – şi anume să nu se mai facă defrişări din pădurile care sunt între dig şi Dunăre decât cu avizul dumneavoastră, pentru că, dacă se fac defrişări, să se croiască canale late între Dunăre şi dig, nu vă ajută cu nimic, ba dimpotrivă. Pe acolo chiar se dă drumul la apă. Trebuie să păstraţi zig-zag-ul ăsta între pomi. Este nevoie de o serie întreagă de acţiuni şi operaţiuni care trebuie realizate. Asta facem în zilele astea. Acţionăm acum urgent pentru a nu se rupe digul şi a nu avea pagube şi consecinţe – şi trebuie să facem lucrările serioase aşa cum am făcut şi-n Teleorman, şi-n Olt, şi-n Dolj, şi-n Mehedinţi; aici este nevoie de o lucrare mai mare, dar ea trebuie făcută pentru a nu mai avea în fiecare an aceeaşi cheltuială şi aceeaşi panică şi sperietură din partea cetăţenilor şi a celorlalţi – aici, am înţeles că-s 31 de mii de hectare. 31 de mii de hectare, dacă se inundă, reprezintă o întreagă bogăţie care se pierde şi se aruncă.
Reporter: …la Budapesta, în timp ce acolo se ridicau diguri, un oficial al Guvernului, care a fost aici, pe dig, declara că pe noi ne ajută Dumnezeu să trecem peste viitură. Anul acesta, tot la divinitate apelăm ca să trecem cu bine?
Liviu Dragnea: La Dumnezeu trebuie să apelezi tot timpul, dar nu trebuie să te mulţumeşti numai cu asta. Pentru că Dumnezeu te ajută, dar trebuie să mai faci şi tu. Asta vă spuneam, nu putem să stăm tot timpul să ne rugăm să nu ne lovească mai rău decât ne-a lovit. Pentru că, acum, de exemplu, din nefericire, pentru vecinii noştri din Serbia, dacă acolo nu se rupea digul, pe Râul Sava, noi aveam un debit de peste 17.000 de metri pe secundă. Oricum, nu mai aveam ce să facem pentru că depăşea toate digurile pe care le avem pe Dunăre, dar, dincolo de asta, noi o să avem, între patru şi cinci săptămâni, un debit de 13.000 şi ceva de metri cubi pe secundă – ceea ce înseamnă o presiune constantă de peste o lună, o lună și jumătate pe aceste diguri. Din acest motiv, am făcut acest sistem de monitorizare permanentă, non-stop, zi şi noapte, de-a lungul întregului curs al Dunării, pentru a vedea dacă apar eroziuni, dacă apar infiltraţii, dacă apar grifoane, pentru a putea interveni imediat. Dar, dincolo de asta – asta v-am spus – timp de zeci de ani de zile s-au tot acumulat greşeli şi acum încep să scoată capul, că aşa se întâmplă. Apele Române au preluat digurile de pe Dunăre, în acte, acum trei ani de zile, în mod efectiv, de un an şi ceva de zile. De-abia acum au început să înierbeze digurile, au început să le cosească, şi-au luat utilaje, maşini, au început să stabilească care este regimul de tranzitare a digurilor. Pentru că, de-a lungul Dunării, dacă mergeţi, digurile sunt pline de şleauri, nu mai ştie nimeni dacă s-a avut grijă, dacă s-a urmărit dacă rozătoarele au făcut tuneluri şi canaluri prin diguri. Este o operaţiune foarte amplă, la care trebuie să ne înhămăm, dar în mod serios. Restul, cu rugatul la Dumnezeu, ne rugăm toţi la Dumnezeu – eu sunt credincios – ne rugăm în biserică, dar nu putem să stăm cu mâinile pe piept. (…) Pericol mai mare de inundaţii nu este nicăieri. A fost o zonă mai vulnerabilă, s-a intervenit rapid, se lucrează în continuare. Din punct de vedere al acestei perioade, aici nu sunt probleme, deci nu există niciun risc să se rupă digul sau să treacă apa peste. Nu. În schimb, nu poate să ştie nimeni dacă, la un moment dat, undeva apare un grifon – care nici acela nu este foarte periculos dacă intervii imediat – şi intervenţia este foarte simplă. Este pe principiul vaselor comunicante, nu vreau să intru în detalii tehnice. Unde apare grifonul (grifonul este, de fapt, un sifon), țâşneşte apa. Este un izvor artificial care apare. Se face un puţ să se egalizeze presiunea – şi l-am izolat. Dacă-l afli. Ca să-l afli, nu poţi să stai numai cu cei de la Apele Române, pentru că nu sunt suficienţi. Nu este suficient personal şi atunci s-a completat cu forţe din toate structurile publice.
Autor:
