Azi îl tratăm pe Constantin Polexe, mâna stângă a şefului Tecău. O pastilă de cap şi un pahar de apă rece, başca o radiografie ceva mai amănunţită, cum se cere la traumaniste cranio-cerebrale. Lucrăm doar cu mânuşi…
Pacientul nostru, cu numele de scenă Coco Polexe (probabil de la tot atât de celebrul Coco Chanel), este responsabil cu problemele de cultură ale Argeşului şi Muscelului.
În fapt, e ce Polexe dacă nu chintesenţa tuturor celor şapte arte, a culturii şi a frumosului, în general. Chiar şi în particular, când se priveşte în oglindă. Acum ceva vreme a avut un accident nefericit. Totul s-a petrecut după o chermeză, unde a servit câteva ceşti de ceai – una de muşeţel, una de coada şoricelului, ba chiar şi de părul porcului şi sunătoare. S-a împiedicat pe scările de la restaurant şi … Bufff !
S-a ales cu un ditamai traumatismul. Au fost afectate hipotalamusul şi telencefalul, care au necesitat reparaţii în sala de operaţie. Medicii au făcut tot posibilul să-l salveze pe Polexe, dar operaţia a fost un eşec. Surprinzător, echipa de medici şi paramedici a constatat că pacientul a supravieţuit intervenţiei. În cazul său, hipotalamusul şi telencefalul nu sunt vitale, ele fiind perfect nefuncţionale chiar şi înainte de accident. Slavă Domnului ! Ce s-ar fi făcut Argeşul fără Constantin Polexe ?
Un cetăţean din Câmpulung (oraşul natal al vicelui) a spus adevărul. La TV, fără emoţii şi fără trucaje : “O pierdere mare nu prea ar fi da’… totuşi… e o pierdere, da. Nu prea mare, da’ e o pierdere.”
Acum, Polexe se simte bine, s-a întors la serviciu şi chiar a participat la câteva evenimente culturale. Echipat corespunzător, cu cipilică pe cap şi duhnind a cultură, vicele şi-a făcut datoria la cel mai înalt nivel. Cu ochii după gagici prin centrul Piteştiului. Evident.

